luni, 16 februarie 2009

monolog adresat

Stop . macar incetineste pasul.
Priveste peste umar-
E ceasul in care se zambeste,
Gadilandu-ti memoria
Cu atingerea zilei de ieri, fireste.
Cerseste un gram de fericire
Pentru azi, fara sa stii ca poate
Maine vei primi o tona de iubire,
Impachetata-ntr-o forma de gandire...
Colocviala- o foaie de caiet,
Nu tocmai goala…dar e secret…


Ai grija sa nu cazi, impiedicat
D-euforia adolescentului amorezat,
Care azi, la fel ca si ieri,
abea traziu s-a trezit din visat,
Gustand praf, imprastiat pe asfalt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu