Aproape de noi,
zace infinitul,
nestingherit, nepasator,
dar mult prea lacom…
Pentru ca tot ce e frumos,
ajunge odata,
mai devreme sau mai tarziu,
acolo unde aerul
devine praf
si materia amintire.
E pur si simplu
infinit.
Pentru ca inseamna absolutul,
nimeni nu l-a atins vreodata…
l-a gadilat poate,
cu coltul unui gand ascuns
in cautarea nemuririi…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu