luni, 16 februarie 2009

Contemplare

Tentativa de suicid a picaturii de roua...
Tropait dement catre moarte…
Se-arunca-n praful spart de vant
O raza timida de soare...
Zi.


Prin genele lipite patrunde lumina astrului sfant...
Ma ridica in slavi,
Ma trezeste, si m-arunca pe pamant,
Sa caut din priviri ceva ce imi lipsea...
Tu.

E de ajuns o secunda in aer sa mi se faca dor de tine...
Tu dormi, eu visez cu ochii deschisi...
Lasa-ma sa imi traiesc iluzia-
Inmormantarea singurataii in cripta noptii...
Fericire…


Zambeste cand te gadila taisurile vietii,
Arunca-te in bratele necunoscutului,
Dar tine-ma de mana...
Nu vreau sa ma mai pierd.
Iubesc...

Un comentariu: