cavaler al ordinului gresit

M-am lasat calcata in picioare
Si nu m-ai crutat.Nici macar tu.
Cu atat mai mult doare,
Cu cat nu am fost in stare sa spun nu.

Am simtit ura, furie, dorinta de razbunare;
Ma intreb si-acum daca tu te-ai auzit
Aruncand cuvinte cu margini usturatoare,
Transformat intr-un demon al celui ranit.
Egoistule, doar tie iti lingi ranile inchipuite,
Cautand dreptatea prin vorbe otravite.

Nu ai cum sa te inseli, nu tu!
Ti-ai inaltat un piedestal deasupra tuturor,
Superior incat te face chior-
De-aici al meu”da” si al tau”nu”,
Dar niciodat-asa necrutator.

“In cultura noastra, grija pentru suflet si hranirea sa sunt o arta pierduta”

Eseu

O mie de cuvinte,500 de pleonasme.
Fara idei,doar fantasme;
Si totusi fara nevroze.
Orbita de lumina unei veioze,
Altadata mult prea chioara.
Imi rod creionul-
E pentru a nu stiu cata oara.


Ce n-as da pentru un sandwich cu nutella.
Sa pot sa fac filozofie din ciocolata,
Sa o-nteleg si sa imi placa.
Mie!



Eseu- inca un motiv pentru o minciuna.

reflexie

Ma trezesc adesea privindu-ma-n oglinda,
Incercand sa descopar ceva sa ma surprinda.
Fixand cu privirea irisul uneori gri,
Uit sa clipesc- ma incrunt asteptand sa vii.


Ar fi nedrept sa-ncerc sa ma ascund.
Existi, transfigurat in linistea de plumb,
Respirandu-mi aerul, tulburandu-mi gandirea,
Obligandu-ma sa iti rememorez privirea.


Sunt eu cea rastignita in fata unei oglinzi,
Esti insa tu acela cel ce viata prinzi
Clocotindu-mi nervos prin capilare tot mai fine,
Invadand nestingherit fiece por din mine.


M-am daruit iubindu-te ca o nebuna,
Si nebunia dulce mi-a cantat in struna,
Fredonandu-mi in ureche un “te iubesc” lalait,
Refren ce in oglinda se vede intiparit.

Cursa spre hazard

Enigma verii va hraneste sufletele.
Alege un rucsac, nu-ti uita sosetele
Si urca in primul tren spre nicaieri.
Opreste timpul la ziua de ieri,
Ia-ti o pauza de la cotidian,
Urmeaza-ti visul, fa-ti un plan,
Ia-l de mana; stii ca te iubeste;
Iubirea sare-n ochi, in aer pluteste,
Si cere soare, plaja, valuri turcoaz,
zile toride si nopti de extaz.


Enigma verii va hraneste sufletele,
Alege-ti un rucsac si nu-ti uita sosetele.

Mazgaleala

Iubirea e o arta.
Eu, un artist sarac-
Un ochi vesel, unul posac,
Si-o coala alba, harta.

N-am locuinta,
Si nu platesc chirie.
Nu cred in umilinta,
Si-astept ce va sa vie,
Mazgalind la colt de strada.


Stiu sa mazgalesc.
Stiu sa si iubesc.
Iubesc mazgalind,
Si mazgalesc iubind,
Dar uneori ma plictisesc.


Si-mi caut alta galerie.
Alt colt murdar de strada,
Alti ochi ce vor sa vada
Un suflet prins in colivie.

Se elibereaza prin mazgaleala.

Dependeta de vara

Zambind, am inteles prea tarziu ca nu mai e verde,

Si m-am trezit cautand vara prin buzunare,

cu ochii ficsi, privind pierduta in departare,

Spre orizontul desirat ce-abea se mai vede.





Plang vara cu sufletul, tanjesc dupa soare,

Ma inlantui intr-un sirag din perle de roua;

Dimineata e trista, dar norii se gadila si-ncepe sa ploua,

curatand de praf, ai ieri roz, acum o moarta floare.





Nu reneg metalul scump pe mana unei dame,

Dar frunzele de tei nu mai miros de mult a viata,

Si auriul covoarelor intinse in piata

Scanceste surd sub pasi de copii si de mame.





E acum tomnatec orasul prin miros si port,

Resemnat sub aspre rafale de ploaie si vant,

Oamenii nu mai au zambet, dar le ramane un gand,

Al soarelui de vara pe care nu il cred mort.





Soare, de a carui lumina se vor bucura,

Cand nestemate de roua se vor scalda in verde,

Si rasate de copii in departari s-or pierde,

iubind vara; uitand de frig, de gri, de iarna grea.

doar daca ai fi, pentru ca deja esti

Daca ai fi un iubitor nonconformist de arta,
Ti-ai tatua pe obraz mereu un alt sarut,
In amintirea lor ai intocmi o harta,
A buzelor rujate, stampile din trecut.


Daca ai fi un pictor nebun, obsedat
De a sa muza cu pielea cafenie,
Ai picta dragostea in mii de culori, posedat
De pasiunea trupului, a artei marturie.


Dar tu esti doar tu, impiedicat in iubire
Cand dansezi in ploaie, tinandu-ma de mana,
Adorand zambetul din a ochilor sclipire,
Cand te privesc ascunsa-n fularul de lana.

Fantasma

Iubesc ca frigul sa ma zdrobeasca cu un sarut inghetat,
Ca noaptea sa-mi coloreze cele mai ascunse dorinte,
In timp ce ametesc gandindu-ma la un el desfigurat,
Caci nu are chip, si seamana vag unei nefiinte.


Iubesc sa cred ca e al meu si totodata al nimanui,
Ca ma divinizeaza in timp ce sigur ma uraste;
Visez ca imi da flori de mai,dar poate da oricui,
Caci fara sa se-ntoarca, din vis in vis pluteste.

Suspecta de suicid

Singura, se prelinge de-alungul zidului mucegait.
A obosit sa lupte in carnagiul din sufletul ei;s-a ofilit.

Durerea e morbida, si ii soarbe cu sete viata din sange,
Se razbuna pentru zilele de abstinenta; inchide ochii si plange;

Se viseaza-n globul de cristal, inca nespart, al fericirii ireale,
Scriind in cartea cu amintiri, umpland pagini, astazi goale,

Imaculate in urma negarii a tot ce a fost; odata sfera sparta,
S-a trezit in mijlocul lumii crude, si acum se vrea moarta.

De s-ar putea sa impietreasca, sub zidul rece, umbrit de paltini,
Ar spune adio vietii, facandu-si mormant din sange si lacrimi.

Egoismul ei ar fi fatal. Ar schimba vesminte de-nmormantare,
Cu haine de priveghi, plangandu-si sufletul plecat in contemplare.

Un moment de luciditate si singura schimba finalul propriei tragedii,
Alegand sa se ridice, mangaind in treacat flori de mucegai albastrii.

Infinit

Aproape de noi,
zace infinitul,
nestingherit, nepasator,
dar mult prea lacom…

Pentru ca tot ce e frumos,
ajunge odata,
mai devreme sau mai tarziu,
acolo unde aerul
devine praf
si materia amintire.
E pur si simplu
infinit.

Pentru ca inseamna absolutul,
nimeni nu l-a atins vreodata…
l-a gadilat poate,
cu coltul unui gand ascuns
in cautarea nemuririi…

Acum, despre atunci

Mi am luat zambetul
Si am plecat,
Indesand in ghiozdan
Un hanorac colorat,
Asa, pentru cand imi va fi dor..


Acum despre atunci,
Pastrand mirosul tau
In parul meu dezordonat,
Imi amintesc zambind.
Pierduta-n hanoracul colorat,
Te vad plutind;
Acum, dinspre atunci…

monolog adresat

Stop . macar incetineste pasul.
Priveste peste umar-
E ceasul in care se zambeste,
Gadilandu-ti memoria
Cu atingerea zilei de ieri, fireste.
Cerseste un gram de fericire
Pentru azi, fara sa stii ca poate
Maine vei primi o tona de iubire,
Impachetata-ntr-o forma de gandire...
Colocviala- o foaie de caiet,
Nu tocmai goala…dar e secret…


Ai grija sa nu cazi, impiedicat
D-euforia adolescentului amorezat,
Care azi, la fel ca si ieri,
abea traziu s-a trezit din visat,
Gustand praf, imprastiat pe asfalt.

Toamna in apus

Matura vantul rugina frunzelor moarte,
In ritmuri dansante ale valsului lent,
Modeland din suflu carari sa poarte,
Alaiul de frunze in fosnet dement.


Matura vantul rugina frunzelor moarte,
Urland printre tigle, batand pe la geamuri,
Smulgand cu sete pagini dintr-o carte,
Uitata pe-o banca, sub ale nucului ramuri.

Portocala de iubire

Pentru ca in lumina asfintitului
te vad portocaliu;
Pentru ca soarele sticleste portocaliu
in ochiul umed de placere..
Pentru ca nu ne conformam cand iubim portocaliu,
si da,
pentru ca ieri aveai camasa portocalie…

…

S-a pierdut un nasture, pentru ca el nu era portocaliu…

Bordel

Afundat in extaz,
De umbre-nvaluit,
Lumini tarzii, turcoaz,
Ce palid te-au zarit,
Cersind tandreturi fine,
Gustand placere necurata
In brate tot straine,
Caci e o alta fata.


Asteapta sa mai vii,
Si te tot ameteste,
Cu doua buze sangerii,
Dar totul se plateste…


Costa lumina, patul si amorul…

Tie

Lipeste-te de mine!
Lasa-ma sa-ti simt tremuratul zvapaiat…
Taci odata si asculta ruga ochilor mei…
Da, sunt verzi. Dar eu te rog sa auzi,
nu sa vezi. Nu-i intelegi?!
Ma dezamagesti…
Ieri ai stiut sa dezlegi
Tainele sufletului meu…

Haide, stiu ca te prefaci,
Stiu ca ma iubesti,
Stiu ca iti place sa te lipesti de mine
atunci cand ochii mei
iti soptesc ca te adora...
Crezi in ei!

Rosu pe alb

Sufocant de uscat
In aerul imbecil de umed.
Reveria unui strop mat,
Prelins pe lemnul putred.
Speranta.


Picura printre rugini;
Picura rosu, picura murdar
Si intineaza albul florilor de crini...
Revolta.
E doar un gand epistolar...

Contemplare

Tentativa de suicid a picaturii de roua...
Tropait dement catre moarte…
Se-arunca-n praful spart de vant
O raza timida de soare...
Zi.


Prin genele lipite patrunde lumina astrului sfant...
Ma ridica in slavi,
Ma trezeste, si m-arunca pe pamant,
Sa caut din priviri ceva ce imi lipsea...
Tu.

E de ajuns o secunda in aer sa mi se faca dor de tine...
Tu dormi, eu visez cu ochii deschisi...
Lasa-ma sa imi traiesc iluzia-
Inmormantarea singurataii in cripta noptii...
Fericire…


Zambeste cand te gadila taisurile vietii,
Arunca-te in bratele necunoscutului,
Dar tine-ma de mana...
Nu vreau sa ma mai pierd.
Iubesc...

Gri

Amurg inghetat,
Fara pata de culoare,
Semanand a gri,
A gri de-nmormantare,
Mirosind a putred,
Asemeni celor ce se duc…

Si zboara frunzele din nuc,
Tot gri si ele
In amurgul inghetat;
Si vin fantasme si se duc,
Visand ce niciodata n-au avut,
Sperand la griul colorat.


Si ma transform in gri,
Negand macabrul
Ce ma-nconjoara,
Sperand ca ai sa vii,
Dar nu;
E inca gri afara…

Urlet in noapte

Padure de umbre sinistre
Se-nalta din firul ierbii,
Se pierd in neant cerbii,
Vrajiti de stele azi triste.

Unde turcoaz in ape si vant,
Vibraza sub urletul noptii,
Alearga haotic caii si hotii,
Stafii sub al buciumului cant.


Tremura frunze, copacii se pleaca,
Trosnesc vreascuri de frica mortii,
Tresar caii, se sperie hotii,
Se-afunda –n intuneric s-asteapta.


Povestea padurii cu umbre
E scrisa inca o data,
Alti hoti, alti cai, aceeasi fapta,
Secretul potecilor sumbre...