cavaler al ordinului gresit

M-am lasat calcata in picioare
Si nu m-ai crutat.Nici macar tu.
Cu atat mai mult doare,
Cu cat nu am fost in stare sa spun nu.

Am simtit ura, furie, dorinta de razbunare;
Ma intreb si-acum daca tu te-ai auzit
Aruncand cuvinte cu margini usturatoare,
Transformat intr-un demon al celui ranit.
Egoistule, doar tie iti lingi ranile inchipuite,
Cautand dreptatea prin vorbe otravite.

Nu ai cum sa te inseli, nu tu!
Ti-ai inaltat un piedestal deasupra tuturor,
Superior incat te face chior-
De-aici al meu”da” si al tau”nu”,
Dar niciodat-asa necrutator.

“In cultura noastra, grija pentru suflet si hranirea sa sunt o arta pierduta”