Cum sa accepti moartea cand nici nu ai invatat sa traiesti?
Oare ai puterea de a o privi in ochi?
Sfidezi lumea in care traiesti. .Te amuza tot ce te inconjoara.Esti centrul universului tau, pierdut in timp si spatiu.Simpatizezi poate prea mult propria persoana, dar e inca prea devreme sa stai sa reflectezi.Mereu e prea devreme.Pana cand va veni ziua in care va fi prea tarziu.
Ziua in care moartea iti va bate la usa.Si nu va veni dupa tine, ai scapa mult prea usor.Ii va lua pe rand pe toti cei care au marcat un zambet in amintirea unei copilarii utopice.Vei fi martorul dezintegrarii umane,vei evolua o data cu o maladiae pacatoasa inspre o noua culme a vietii tale.Vei simti…de fapt, nu vei mai simti nimic.Vei rade isteric in momente prelungi de haos total pricinuite de o gluma mult prea proasta, vei plange din tot sufletul in momente de falsa sensibilitate,vei lasa scoala pentru alta data,deschizand caietele pentru a le putea inchide.
Vei trece si peste asta, fara sa-ti dai seama.Vei invata sa iubesti viata pentru ceea ce iti ofera si nu pentru ceea ce iti ia.Vei invata ca exista lucruri mai importante decat tine.
Spiritul de lupta- un bonus pe care il primim cand ne nastem.Sansa de a deveni super-eroi in fata mortii.
Bunicului meu, cel care a glumit pana in ultima clipa.
