vineri, 12 iunie 2009

reflexie

Ma trezesc adesea privindu-ma-n oglinda,
Incercand sa descopar ceva sa ma surprinda.
Fixand cu privirea irisul uneori gri,
Uit sa clipesc- ma incrunt asteptand sa vii.


Ar fi nedrept sa-ncerc sa ma ascund.
Existi, transfigurat in linistea de plumb,
Respirandu-mi aerul, tulburandu-mi gandirea,
Obligandu-ma sa iti rememorez privirea.


Sunt eu cea rastignita in fata unei oglinzi,
Esti insa tu acela cel ce viata prinzi
Clocotindu-mi nervos prin capilare tot mai fine,
Invadand nestingherit fiece por din mine.


M-am daruit iubindu-te ca o nebuna,
Si nebunia dulce mi-a cantat in struna,
Fredonandu-mi in ureche un “te iubesc” lalait,
Refren ce in oglinda se vede intiparit.